Se afișează postările cu eticheta destinatii de vacanţă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta destinatii de vacanţă. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 octombrie 2008

Delta Dunării




Una dintre destinaţiile mele de vacanţă în vara aceasta a mai fost şi Delta Dunării. Deşi nu am stat decât trei zile, a fost o experienţă interesantă. Ne-am cazat la un Hotel din Tulcea (Hotelul Delta...uite că îi fac şi reclamă; de 3 stele şi 4 stele în corpuri diferite...deci condiţii foarte bune dacă aveţi nevoie pe viitor). Am vizitat şi acest oraş, destul de mare de altfel. O plimbare pe faleză, de unde se pot admira nenumăratele vaporaşe ancorate pe malul Dunării, este o adevărată plăcere. O singură zi am vizitat practic Dunărea. A fost un fel de croazieră de o zi...de dimineaţă de la ora 9:30 până seara la ora 18:30. Ne-am plimbat pe braţul Sulina şi, din păcate, nu am putut intra pe firişoarele subţiri ale fluviului unde trăiesc multe specii de vietăţi protejate pentru că vaporul era prea mare (am fost un grup de vreo 60 de persoane). Chiar şi aşa plimarea a fost una specială. Unde te uitai întindere de apă, stufăriş, nuferi sau sălcii. A fost ceva unic, ceva deosebit de care nu ai parte de prea multe ori în viaţă. Am luat şi dejunul pe vapor...bineînţeles peşte...două feluri cred. Asta a fost partea mai puţin plăcută...sau nu ştiu cum să spun dar după cele trei zile la malul Dunării şi pe Dunăre nu mai îmi trebuia peşte. Acum depinde de cât de mult vă place peştele. Este adevărat că se fac şi specialităţi. De exemplu, într-o seară am mâncat la hotel un fel de musaca din carne de peşte. Asta mi-a plăcut. Dar erau şi feluri mai puţin interesante...oţetite cumva. Desigur ... asta este doar părerea mea. Mulţi dintre cei cu care am fost pe vapor erau chiar încântaţi de aceste mâncăruri din peşte. Aveau dreptate pe undeva...nu în fiecare zi mănânci aşa ceva. În fine...să lăsăm asta... . Printre altele...vă mai pot spune că am văzut câteva specii de zburătoare (şi vreo doi câini) pe un braţ derivat din Sulina. Din păcate nu ştiu cum se numeau întrucât nu aveam ghid. Oricum vă recomand să faceţi o vizită în deltă. Merită. Pentru cei ce îşi doresc ceva inedit au şi posibilitatea de a se caza într-un hotel plutitor pe malul Dunării sau chiar în mijlocul deltei.
Acum să vă dau şi câteva site-uri de unde puteţi afla mai multe informaţii:
http://www.deltadunarii.ro
http://www.pensiunideltadunarii.ro
http://www.delta-dunarii.info
http://www.caraorman.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dunării
Vizionare plăcută! Şi...călătorie plăcută pentru vara viitoare!

vineri, 19 septembrie 2008

Lacul Roşu şi Cheile Bicazului



Pentru prima oară în viaţa mea, vara aceasta, am văzut Lacul Roşu şi Cheile Bicazului. Deşi de multe ori (cam odată pe an - de obicei vara) am trecut prin vecinătăţile acestui ţinut, niciodată nu am avut ca scop vizitarea lui. Şi ca să "recuperăm", ca să zic aşa, timpul pierdut, vacanţa aceasta l-am văzut de două ori. Bine...de fapt motivul pentru a doua vizită a fost o altă persoană căreia am ţinut să-i arătăm locurile acestea. E o zonă parcă ireală...mai ales printre chei. Este interesant să mergi cu maşina printre stânci, care sunt doar la o aruncătură de băţ de geamul prin care le priveşti. Sunt zone în care pietrele sunt atât de apropiate încât nu au loc două maşini - şi acolo se merge pe o singură bandă. Sunt locuri în care stâncile sunt atât de joase, încât un camion nu ar avea loc. Dacă mergeţi acolo - şi probabil o veţi face vara viitoare pentru că vremea este capricioasă acum - să nu cumva să nu vă opriţi pe marginea drumului (sunt locuri speciale în care se poate opri) să admiraţi în voie această minune a naturii. Atunci veţi constata că, în comparaţie cu uriaşele edificii ale naturii, voi nu sunteţi decât o..."pietricică". Cheile Bicazului nu se întind chiar pe o distanţă mare - 13 km dacă îmi amintesc bine - şi o să fiţi atât de prinşi de peisaj încât nici nu o să realizaţi cum s-au terminat aşa de repede.
Lacul Roşu se află însă - mergând dinspre Bucureşti spre Piatra Neamţ - înaintea cheilor. Deci, mai înâi, treceţi pe acolo (aşa e drumul; nu aveţi de ales - dar aveţi doar de câştigat). Este un lac de baraj natural. Este interesant prin faptul că în el se văd trunchiuri de copaci. Se pare că, în anul 1837, drumul a fost blocat de o alunecare de teren şi, ca urmare, în zonă s-a acumulat apă, rămând în ea acele trunchiuri de brazi. Numele lacului provine de la gresia rosie tertiara, usor dezagreagabila transportata de Paraul Rosu, care a vopsit in rosu imprejurmile pana la lac. Aceasta este explicaţia ştiinţifică şi, probabil, cea adevărată. În popor se păstrează şi o legendă despre originea acestui loc: "Odata, traia in Lazarea o fata de o frumusete rar intalnita, care se numea Estera. S-a dus odata la targ, la Gheorgheni. A intalnit acolo un flacau voinic care se lua la tranta si cu ursul. Cum s-au vazut, s-au si indragostit. Flacaul a rugat fata sa-i fie mireasa. Dr cununia nu s-a putut face, caci flacaul a fost luat in armata. Fata il astepta, tot il astepta. Pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, statea ore in sir, in nadejdea ca se va intoarce alesul inimii sale. Canta asa de trist, incat auzind-o se induiosau si muntii.
Era intr-o duminica dupa-amiaza, cand trecand pe acolo, a fost vazuta de un talhar, care reprezindu-se la ea, a ridicat-o in sa, zburand ca vantul spre Suhardul Mic, intre stancile cu o mie de fete, unde locuia. I-a promis fetei si aur, si argint, numai sa-l indrageasca, dar fetei nu-i trebuia nimic. Talharul isi pierdu rabdarea si vroia s-o ia in casatorie cu sila. Estera a strigat catre munci, implorandu-le ajutor. Stancile cuprinse de strigatele indurerate au raspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torentiala, maturand tot ce intalnea in cale.
Acolo au ramas, sub faramaturile stancilor fata si talharul. Si apoi s-au adunat acolo apele muntilor, formand Lacul Rosu (Ucigasul)".

marți, 16 septembrie 2008

Braşov



Dacă nu aţi fost niciodată în Braşov, vă recomand să o faceţi. Din ce am văzut până acum, aş putea spune că Braşovul este cel mai frumos oraş din România (e drept că nu am văzut Iaşul; am înţeles că şi acesta este impresionant). Nu pot să spun că până acum nu am fost deloc aici, dar de fiecare dată eram în trecere cu maşina. Vara aceasta, tot în trecere fiind, mi-am rezervat, împreună cu familia, două ore de vizitat oraşul. E drept că nu am reuşit să vedem foarte mult. Ne-am îndreptat şi noi atenţia spre centrul istoric şi cultural al oraşului...Piaţa Sfatului (şi încercam să ne dăm seama cam din ce poziţie se filmează festivalul "Cerbul de Aur"). Am vizitat Biserica Neagră...o minunăţie imensă şi impunătoare. Îmi pare rău că nu am nişte fotografii de acolo, dar nu aveam voie să fotografiem. Trebuie să mă mulţumesc cu pliantul pe care l-am cumpărat. Altfel...piaţa în sine este foarte interesantă iar clădirile de pe străduţele din jur amintesc parcă de un orăşel din străinătate...poate de undeva din Austria. Pe trotuar găsiţi terase cochete unde vi se poate servi ceva de mâncat şi o îngheţată delicioasă (vă spun din experienţă - ca George W. Bush la Neptun) că doar este oraş de interes turistic. Apropo de asta...în centrul oraşului găseşti mai mulţi străini decât români. Mergeţi să vedeţi cu ochii voştri ce ţară frumoasă avem!

luni, 15 septembrie 2008

Băile Tuşnad



Aceasta a fost una din destinaţiile lungii mele vacanţe. Deşi nu am stat aici decât o zi, pot spune că staţiunea este un loc ce merită măcar să îl vizitaţi, dacă nu să staţi chiar câteva zile la o pensiune. Este o staţiune balneară situată în cheile Oltului la 650m. Localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Ciucului, între munţii Harghita şi Bodoc. Este cea mai mică staţiune balneară din ţară, fiind cunoscută până astăzi ca “Mica Elveţie”. Aerul proaspăt de munte care se simte pe timpul verii în special dimineaţa şi seara este unul din motivele pentru care nu ai mai pleca de aici. Cu toate acestea...s-ar putea să nu fie un loc de petrecere a vacanţei pentru cei dependenţi de calculator şi internet, de exemplu. Este însă ideal pentru cei ce caută liniştea, relaxarea, evadarea din cotidian. Pensiuni sunt multe şi frumoase. Sunt şi localnici care aşteaptă cu cheia în mână în centrul localităţii. N-aş spune însă că şi condiţiile lor sunt la fel de bune ca cele din pensiuni (adică asta depinde de fiecare; în fond nu e nevoie decât de un pat şi o baie). Există şi un hotel în Tuşnad (de 3 stele parcă).
Pentru cine stă mai multe zile o idee de petrecere a timpului poate fi vizitarea Lacului Sfânta Ana - singurul lac de orgine vulcanică din România (apa care îl umple se adună doar din ploi!). Este o minunăţie a naturii acest loc; nu vezi în fiecare zi un lac printre brazi ce aduce cu marea în miniatură. Vara se face chiar plajă şi...baie. Altfel...o plimbare prin staţiune sau pe munte vă poate ocupa timpul sau o nouă atracţie turistică...Lacul Ciucaş.