duminică, 27 iulie 2008

Memoriile unei gheişe


Cine a citit această carte excepţională sau cel puţin a vizionat filmul făcut după ea, trebuie să fi aflat şi de aici câte ceva despre ceremonia ceaiului. Demult, pâna la cele două războaie mondiale, gheişele erau cele care, în casele de ceai, serveau oaspeţii cu acestă băutură. Mai mult decât atât, ele îi întreţineau pe aceştia fie prin simpla lor prezenţă, fie prin muzică sau dans.
Dar ce este de fapt o ghieşă? În tradiţia japoneză, aceasta este artistă şi entertainer, fiind specializate în artele tradiţionale japoneze: dansul (dacă veţi viziona filmul, veţi vedea ce fel de dans), muzica şi ceremonia ceaiului. Ele se îmbrăcau în chimono, aveau coafuri sofisticate (un fel de coc) şi îşi făceau buzele roşu aprins. Erau foarte cunoscute în secolul XVIII şi XIX. Mai există şi astăzi, dar în număr foarte mic. Cu toate acestea, Japonia nu şi-a pierdut tradiţiile. Pentru mai multe informaţii citiţi aici.
Iar pentru o poveste minunată de viaţă a unei gheişe citiţi neapărat cartea. Pentru persoanele de sex masculin s-ar putea să nu fie atât de interesantă, dar pentru cele de sex feminin cu siguranţă va fi mai mult decât impresionantă. Este vorba despre o fetiţă care, la o vârstă fragedă, este vândută unei okiya. Aici va trebui să îndure multe până să ajungă o ghieşă. Mai întâi, faptul că este despărţită de sora ei mai mare o va face să fugă de la okiya, neputând să înţeleagă că acesta era singurul ei cămin. În fine, nu va reuşi să fugă şi va fi pedepsită, riscând să nu poată ajunge niciodată o gheişa. Chiar dacă, mică fiind, nu îşi doreşte acest lucru, ulterior îşi va da seama că a deveni gheişă este de fapt singura opţiune de urmat pentru viitorul ei. Salvarea va veni de la o gheişă foarte cunoscută şi apreciată care se va oferi să-i devină soră mai mare şi să o înveţe tainele acestei arte minunate. Cu multă străduinţă din partea ambelor, Sayuri (acesta devine numele de gheişă al vetei) va deveni o gheişă dorită. Venirea celui de-al II-lea Război Mondial riscă să alunge din viaţa japonezilor termenul de gheişă, dar nu va fi aşa cu toate că termenul va fi uşor schimbat ca înţeles din cauza femeilor care au profitat atunci de confuzia creată şi au pretins că sunt ghieşe deşi nu aveau studii în arta muzicii, dansului şi ceremonia ceaiului. În cele din urmă Sayuri va fi împlinită întrucât persoana pentru care se străduise atâţia ani de zile să devină gheişă (preşedintele unei companii din Kyoto) îi va deveni danna. Pentru mai mult...vă recomand cu căldură să citiţi cartea. Autorul: Arthur Golden.

Un comentariu:

  1. Memoriile unei gheise este un film si o carte cu un aer exotic si oriental.Ne poarte spre o japonie de dinainte de razboi unde gheisele dominau casele de ceai.
    Pana aici toate bune si frumoase.
    Dar iti dai seama ca aceasta carte a adus gheisele intr-o lumina proasta?Arthur Golden,care a colaborat cu o gheisa de mare succes pentru a scrie cartea,a incurcat ritualurile mizuage,cel prezentat in cartea sa este specific curtezanelor.Ritualul mizuage la gheise inseamna schimbarea coafurii si devenirea din maiko o geiko.
    Ca sa te lamuresti mai bine citeste cartea "Adevara viata de gheisa" scrise de Mineko Iwasaki,gheisa cu care a colaborat Arthur Golden.

    RăspundețiȘtergere