Craciun fericit!

Vreau sa va fac doar o urare simpla: sarbatori frumoase, Craciun fericit si cu multa zapada pentru cei care inca nu au avut parte de asa ceva (sudul si estul tarii).

Imagini de Craciun

Inca vreo cateva imagini sa le admirati in timp ce faceti bradul sau ascultati colinde..

Nu a nins... :(

Cat de mult as fi vrut sa trag de dimineata jaluzelele si sa vad ca afara totul este imbrcat in alb ... Sa nu ne pierdem totusi speranta ... Dar pana cand va ninge, propun sa ne delectam cu niste imagini ca cele de mai sus. Unele dintre ele sunt wallpaper-uri si le puteti descarca.

Zapada ... miracolul iernii ... pe cand si la noi?

Ce mult as vrea sa ninga... Nu pot sa concep Craciun fara zapada. Patura asta alb-stralucitoare da toata magia si tot farmecul sarbatorilor. Imi faceam mai devreme un brad si, pentru ca nu zburau fulgii prin fata geamului, parca nu gaseam acea placere de a-l imbodobi. Dar, ia sa vedeti: conform previziunilor meteorologice, in noaptea aceasta va ninge!!! Si maine!!!
Imi aduc aminte ca iarna trecuta a nins surprinzator de mult comparativ cu anii anteriori si Craciunul a fost alb... si copacii erau asa frumosi... imbracati de sarbatoare. Ce bine ar fi sa fie asa si anul acesta! Sa speram ca vom avea un Craciun inzapezit...un Craciun ca in povesti! Nu de alta, dar Mos Craciun are sanie... :)

Cadouri de sarbatori

Mai sunt mai putin de doua saptamani pana la Craciun...ce le cumparam celor dragi si de unde?

Maratonul cumparaturilor de iarna a cuprins deja Capitala. Pe langa oferta magazinelor si a supermarketurilor, targurile vin in intampinarea dorintelor celor care cauta daruri pentru cei dragi.
Cei care nu au reusit sa cumpere cadouri de Craciun pot merge, pana pe 24 decembrie, la Sala Dalles, la targul de cadouri "D'alle(s) Mosului". Vizitatorii vor gasi la standuri tablouri, gravuri, icoane, muzica, jucarii, obiecte artizanale, vinuri de colectie, dulciuri si delicatese, obiecte decorative, electronice, dar si bijuterii, cosmetice, accesorii si haine. Intrarea la targ este libera.

In seara aceasta il asteptam cuminti pe Mos Nicolae!

Pentru cei mari nu mai este asa o bucurie sa stie ca maine dimineata ar putea gasi ceva in cizmulite. Doar cei mici asteapta cu nerabdare sa caute surprizele mosului. Dar hai sa fim si cei mai mari copii din nou...si sa indraznim sa speram ca maine dimineata vom gasi cizmulitele indoindu-se sub greutatea multitudinii de cadouri de la ... cei dragi ... cei care s-au gandit la noi pentru aceasta sarbatoare. Mos Nicolae nu trebuie sa uite pe nimeni. Va urez un Mos Nicolae cat mai incarcat (dar nu la fel de incarcat ca Mos Craciun)!

Gaudeamus 2008

Targul de carte Gaudeamus isi inchide portile maine - duminica, 23 noiembrie.
A inceput de miercuri - ca in fiecare an - si pana acum i-au trecut pragul 60000 de oameni.
Astazi am facut si eu o vizita (sunt vizitator fidel) si, desi speram sa nu stau mai mult de 2 ore, m-am intors acasa pe la ora 18:00, fiind plecata de la 12:00. Sunt foarte multe de vazut (carti, evident) si foarte multe standuri. O placere pentru cei care iubesc cartile...oricum. Nu veti gasi insa numai carti aici. Eu am mai vazut un stand de lucruri vechi de colectie, unul de muzica si chiar unul de turta dulce (vezi poza). Nu e nevoie sa va mai spun ce m-a atras. :) Bine...aceste cateva standuri au o pondere de 0.1% in totalul standurilor expozante. E si normal...e targ de carte.
Cine nu a reusit sa ajunga pana astazi sa o faca neaparat maine...programul este insa mai scurt: pana la ora 16:00!!! Deja de la 14:00-15:00 expozantii incep sa-si stranga "marfa". Plimbare placuta printre carti!

Bun venit la Casa Alba lui Barack Obama!

Exact in urma cu o saptamana senatorul democrat Barack Obama a fost ales noul presedinte al SUA, fiind primul presedinte de culoare din intreaga istorie a acestei natiuni. Asa cum si sondajele de opinie previzionau Barack Obama (47 ani) l-a invins pe senatorul republican John McCain (72 ani), punand punct unei campanii care a durat peste 2 ani.
Barack Obama v-a fi investit cu functia de presedinte al SUA, pe 20 Ianuarie 2009, devenind astfel al 44-lea presedinte al acestei tari. Mandatul sau nu va fi unul usor, tinand cont ca va trebui sa tempereze criza financiara, sa incheie razboiul din Irak si sa faca ordine in sistemul public de sanatate. Ieri, Obama a pasit pentru prima oara de la castigarea alegerilor in viitoarea sa resedinta. A fost primit, dupa cum cere traditia, de actualul presedinte George Bush si de sotia lui, Laura. Cei doi lideri s-au inchis in faimosul Birou Oval, unde au discutat despre problemele Americii.

Este pentru prima oara cand Obama a patruns in aceasta incapere, de unde va conduce America in urmatorii patru ani. Au fost discutii "constructive si amicale", a spus purtatorul de cuvant al lui Bush despre intrevederea care a durat aproape doua ore.

In tot acest timp, doamnele au servit un ceai. Apoi au facut un tur al faimoasei resedinte, care are 132 de camere, 35 de bai, peste 400 de ferestre, trei lifturi, un cinematograf, sala de bowling si o curte uriasa cu teren de tenis, jogging si piscina. Ma intreb cum este sa locuiesti intr-o astfel de casa!!!

Familia Obama se va muta la Casa Alba pe 20 ianuarie, cand noul presedinte va depune juramantul.

Lecţia 1

Ştiu că toată lumea e curioasă unde e greu şi unde e uşor. În ASE sunt cam 3 facultăţi unde lucrurile sunt mai dificile şi orarul este mai încărcat: FABBV (Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori), CSIE (Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică) şi CIG (Contabilitate şi Informatică de Gestiune). Celelalte sunt ceva mai uşurele - şi aici intră REI (Relaţii Economice Internaţionale), EAM (Economie Agroalimentară şi a Mediului), Comert, Marketing.
În legatura cu cele pe care nu le-am menţionat mai sus (Management Economic, Management Administratie Publica, Economie Generala si Administrarea Afacerilor) nu ma pot pronunta prea mult pentru ca nu prea am cunostinte in aceste cercuri. Totusi...din cate stiu tot usurele sunt si ele. Desigur însă că părerile diferă între studenţi. De exemplu, cineva de la Economie Generala mi-a spus că anul I este foarte usor dar in anul II lucrurile se complica putin (dar numai putin) - bine, poate de vina este si obisnuinta din anul I.
Pentru cine a făcut liceu economic este posibil ca şi cele pe care le-am menţionat la categoria "dificile" să fie acceptabile.
Orarul in ASE nu este, in general, foarte aglomerat. Sunt cam 7 cursuri si 7 seminarii pe semestru (fara sa punem la socoteala optionalele, sportul si seminarul de lb. engleză). Este o zi libera pe saptamana (de luni pana vineri o zi este liberă), dar, mai ales in anul I, se învaţă şi sâmbăta (şi de multe ori de la 7:30).
Acum câteva lucruri de interes general pentru studenţii de anul I.
-unde găsiţi săli de lectură: în Căderea Bastiliei etajul 1 - "Victor Slăvescu", etajul 2 - "Paul Bran"şi parter sala 0003 "Virgil Madgearu"; în Moxa - camin B2 la parter; în clădirea Ciberneticii la sala 2717; la Administratie Pubilcă (la Unirii) la parter. Mai exista o sală de publicaţii periodice în Căderea Bastiliei (= clădirea Ion Angelescu) - 0116 (lângă V. Slăvescu) şi
două biblioteci (aici doar împrumutaţi cărţi). Una este în Moxa în căminul B2 la parter iar cealaltă în clădirea CSIE la sala 2716.
-unde găsiţi cantine: cea mai rentabilă este cea din Moxa (în zona căminelor). Mai este una în clădirea M. Eminescu, dar am auzit că aici este ceva mai scump şi nici meniul nu este prea diversificat.
-clădirile ASE: le găsiţi cel mai bine aici http://www.ase.ro/site/despre/ase/harta_cladirilor.asp
Cred că este suficient pentru astăzi. Vă povestesc în lecţia următoare despre disciplinele care se fac în anul I (în semestrul 1 se fac în mare cam aceleaşi la toate facultăţile).

Cum este la facultate - curs pentru începători

Îmi pare rău pentru neglijenţa de care am dat dovadă în ultimele 3 săptămâni nemaiscriind nimic pe blog. Lipsa acută de timp şi-a spus însă cuvântul. E adevărat că 5 minute tot aş fi găsit, dar chiar nu îmi place să scriu ceva doar de dragul de a fi o notiţă pentru fiecare zi.
Vinovată pentru lipsa mea de timp se face reînceperea facultăţii. Deşi nu pot spune că lucrurile sunt foarte serioase încă de pe acum, dar numai participarea la cursuri şi seminarii îmi ocupă mai mult de jumătate de zi.
Tot facultatea este vonivată de o idee ce mi-a răsărit în minte în urmă cu câteva zile. Am stat şi m-am gândit eu ce ar mai fi interesant şi în acelasi timp de folos celor ce vizitează acest blog. Şi atunci m-am gândit la cei ce au început anul acesta facultatea, cei care sunt anul I. La ASE; pentru că aici sunt şi eu studentă (în rest nu ştiu din proprie experienţă). Mi-am zis eu că bobocilor le-ar fi utile câteva informaţii legate de viaţa în facultate, cursuri, profesori etc.
Aşadar...propun să ne luăm o pauză de la "destinaţiile de vacanţă" şi ne îndreptăm gândurile spre lucruri serioase.

Delta Dunării

Una dintre destinaţiile mele de vacanţă în vara aceasta a mai fost şi Delta Dunării. Deşi nu am stat decât trei zile, a fost o experienţă interesantă. Ne-am cazat la un Hotel din Tulcea (Hotelul Delta...uite că îi fac şi reclamă; de 3 stele şi 4 stele în corpuri diferite...deci condiţii foarte bune dacă aveţi nevoie pe viitor). Am vizitat şi acest oraş, destul de mare de altfel. O plimbare pe faleză, de unde se pot admira nenumăratele vaporaşe ancorate pe malul Dunării, este o adevărată plăcere. O singură zi am vizitat practic Dunărea. A fost un fel de croazieră de o zi...de dimineaţă de la ora 9:30 până seara la ora 18:30. Ne-am plimbat pe braţul Sulina şi, din păcate, nu am putut intra pe firişoarele subţiri ale fluviului unde trăiesc multe specii de vietăţi protejate pentru că vaporul era prea mare (am fost un grup de vreo 60 de persoane). Chiar şi aşa plimarea a fost una specială. Unde te uitai întindere de apă, stufăriş, nuferi sau sălcii. A fost ceva unic, ceva deosebit de care nu ai parte de prea multe ori în viaţă. Am luat şi dejunul pe vapor...bineînţeles peşte...două feluri cred. Asta a fost partea mai puţin plăcută...sau nu ştiu cum să spun dar după cele trei zile la malul Dunării şi pe Dunăre nu mai îmi trebuia peşte. Acum depinde de cât de mult vă place peştele. Este adevărat că se fac şi specialităţi. De exemplu, într-o seară am mâncat la hotel un fel de musaca din carne de peşte. Asta mi-a plăcut. Dar erau şi feluri mai puţin interesante...oţetite cumva. Desigur ... asta este doar părerea mea. Mulţi dintre cei cu care am fost pe vapor erau chiar încântaţi de aceste mâncăruri din peşte. Aveau dreptate pe undeva...nu în fiecare zi mănânci aşa ceva. În fine...să lăsăm asta... . Printre altele...vă mai pot spune că am văzut câteva specii de zburătoare (şi vreo doi câini) pe un braţ derivat din Sulina. Din păcate nu ştiu cum se numeau întrucât nu aveam ghid. Oricum vă recomand să faceţi o vizită în deltă. Merită. Pentru cei ce îşi doresc ceva inedit au şi posibilitatea de a se caza într-un hotel plutitor pe malul Dunării sau chiar în mijlocul deltei.
Acum să vă dau şi câteva site-uri de unde puteţi afla mai multe informaţii:
http://www.deltadunarii.ro
http://www.pensiunideltadunarii.ro
http://www.delta-dunarii.info
http://www.caraorman.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dunării
Vizionare plăcută! Şi...călătorie plăcută pentru vara viitoare!

Cu ce ne mai ocupam timpul

Ramanand inca la acest subiect vreau sa va reamintesc de un magazin online de produse cosmetice: http://www.shop.yummyfragrances.eu. Gasiti acum produse noi foarte interesante: parfum pentru par, seturi de cadou deosebite, saruri de baie, geluri de dus si deodorante. Intrati...nu veti fi dezamagiti. Spor la shopping!

Cu ce ne mai ocupam timpul

Ma intorc din nou la vechea rubrica cu idei pentru ocuparea timpului - pentru cine are prea mult si nu are ce face cu el (desi ar putea sa mai dea si altora in loc sa caute cum sa-l ocupe - glumesc, desigur). De data asta va propum ceva care cere rabdare. Din pacate, s-ar putea sa nu fie o idee buna si pentru persoanele de sex masculin. Oricum...ei se pot multumi privindu-si partenerele aplicand idee aceasta (glumesc). Bine...nu este si pentru ei. Asadar...ma refeream la brodat. Zilele acestea am incercat eu insami sa fac asta (din acest motiv va si recomand) si e chiar placut. E ca atunci cand eram mici si coseam pe la scoala la lucru manual; numai ca acum e ceva mai complicat si cere multa rabdare. Dar si rezultatul este pe masura. Desigur...daca va pasioneaza aceste lucruri. Eu am incercat sa fac o girafa incadrata de un romb - dupa model, desigur. Nu am terminat-o inca.
De ce aveti nevoie: o bucata de etamina de aproximativ 15 x 15cm si fire de brodat (5 culori: un galben, doua tipuri de albastru - unul pentru contur mai inchis si altul mai deschis pentru fond, un portocaliu spre rosu si un maro inchis). Sus vedeti si poza cu modelul (prima). In dreapta acesteia este ceea ce am lucrat eu pana acum - sa va orientati cam ce va iese. Spor la treaba!

Membru nou in comunitatea blogarilor

Desi nu obisnuiam pana acum sa vorbesc despre alte bloguri - nu pentru ca as fi avut ceva impotriva; ci pentru ca am incercat sa ma limitez la anumite subiecte -, de data aceasta voi face o exceptie (mi-ar fi placut si mie sa faca cineva asta pentru mine cand mi-am deschis si eu blogul) pentru ca este vorba de o persoana dintr-un grup care imi este drag, ca sa zic asa (grup pe care am avut placerea sa il si vad in realitate odata). Ca sa nu va mai tin in suspans...este vorba despre domnul Serban Huidu. Daca vreti...aruncati o privire de curiozitate. Daca nu...asteptati pana miercurea viitoare sa va binedispuneti la cronica.

La mulţi ani, Bucureşti!

Să-i urăm Bucureştiului, cu ocazia împlinirii a 549 de ani, "La mulţi ani!". Mi-ar plăcea şi mie să ajung la vârsta asta. Cine ştie...poate se descoperă vreun elixir în următorii ani...
Oricum, pentru cine a vrut să sărbătorească a putut în noaptea care a trecut să viziteze muzeele, unde intrarea a fost liberă, să participe la concerte şi la focuri de artificii. Chiar dacă nu ne încântă în totalitate, Bucureştiul merită o astfel de sărbătoare. Trebuie să recunoaştem că, aşa cum este el, ne place. Cu mai multe minusuri decât plusuri, e adevărat, dar dacă stăm departe de el o lună de zile începem să-i simţim lipsa.

Lacul Roşu şi Cheile Bicazului

Pentru prima oară în viaţa mea, vara aceasta, am văzut Lacul Roşu şi Cheile Bicazului. Deşi de multe ori (cam odată pe an - de obicei vara) am trecut prin vecinătăţile acestui ţinut, niciodată nu am avut ca scop vizitarea lui. Şi ca să "recuperăm", ca să zic aşa, timpul pierdut, vacanţa aceasta l-am văzut de două ori. Bine...de fapt motivul pentru a doua vizită a fost o altă persoană căreia am ţinut să-i arătăm locurile acestea. E o zonă parcă ireală...mai ales printre chei. Este interesant să mergi cu maşina printre stânci, care sunt doar la o aruncătură de băţ de geamul prin care le priveşti. Sunt zone în care pietrele sunt atât de apropiate încât nu au loc două maşini - şi acolo se merge pe o singură bandă. Sunt locuri în care stâncile sunt atât de joase, încât un camion nu ar avea loc. Dacă mergeţi acolo - şi probabil o veţi face vara viitoare pentru că vremea este capricioasă acum - să nu cumva să nu vă opriţi pe marginea drumului (sunt locuri speciale în care se poate opri) să admiraţi în voie această minune a naturii. Atunci veţi constata că, în comparaţie cu uriaşele edificii ale naturii, voi nu sunteţi decât o..."pietricică". Cheile Bicazului nu se întind chiar pe o distanţă mare - 13 km dacă îmi amintesc bine - şi o să fiţi atât de prinşi de peisaj încât nici nu o să realizaţi cum s-au terminat aşa de repede.
Lacul Roşu se află însă - mergând dinspre Bucureşti spre Piatra Neamţ - înaintea cheilor. Deci, mai înâi, treceţi pe acolo (aşa e drumul; nu aveţi de ales - dar aveţi doar de câştigat). Este un lac de baraj natural. Este interesant prin faptul că în el se văd trunchiuri de copaci. Se pare că, în anul 1837, drumul a fost blocat de o alunecare de teren şi, ca urmare, în zonă s-a acumulat apă, rămând în ea acele trunchiuri de brazi. Numele lacului provine de la gresia rosie tertiara, usor dezagreagabila transportata de Paraul Rosu, care a vopsit in rosu imprejurmile pana la lac. Aceasta este explicaţia ştiinţifică şi, probabil, cea adevărată. În popor se păstrează şi o legendă despre originea acestui loc: "Odata, traia in Lazarea o fata de o frumusete rar intalnita, care se numea Estera. S-a dus odata la targ, la Gheorgheni. A intalnit acolo un flacau voinic care se lua la tranta si cu ursul. Cum s-au vazut, s-au si indragostit. Flacaul a rugat fata sa-i fie mireasa. Dr cununia nu s-a putut face, caci flacaul a fost luat in armata. Fata il astepta, tot il astepta. Pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, statea ore in sir, in nadejdea ca se va intoarce alesul inimii sale. Canta asa de trist, incat auzind-o se induiosau si muntii.
Era intr-o duminica dupa-amiaza, cand trecand pe acolo, a fost vazuta de un talhar, care reprezindu-se la ea, a ridicat-o in sa, zburand ca vantul spre Suhardul Mic, intre stancile cu o mie de fete, unde locuia. I-a promis fetei si aur, si argint, numai sa-l indrageasca, dar fetei nu-i trebuia nimic. Talharul isi pierdu rabdarea si vroia s-o ia in casatorie cu sila. Estera a strigat catre munci, implorandu-le ajutor. Stancile cuprinse de strigatele indurerate au raspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torentiala, maturand tot ce intalnea in cale.
Acolo au ramas, sub faramaturile stancilor fata si talharul. Si apoi s-au adunat acolo apele muntilor, formand Lacul Rosu (Ucigasul)".

Cu ce ne mai ocupam timpul?

Ar trebui să vă povestesc despre Cheile Bicazului şi Lacul Roşu dar acum este cam tarziu. Sper ca mâine să vă delectez din nou cu impresiile mele de călătorie. Până atunci mergeţi la o sesiune de cumpărături http://www.shop.yummyfragrances.eu. Au si magazin online acum.

Braşov

Dacă nu aţi fost niciodată în Braşov, vă recomand să o faceţi. Din ce am văzut până acum, aş putea spune că Braşovul este cel mai frumos oraş din România (e drept că nu am văzut Iaşul; am înţeles că şi acesta este impresionant). Nu pot să spun că până acum nu am fost deloc aici, dar de fiecare dată eram în trecere cu maşina. Vara aceasta, tot în trecere fiind, mi-am rezervat, împreună cu familia, două ore de vizitat oraşul. E drept că nu am reuşit să vedem foarte mult. Ne-am îndreptat şi noi atenţia spre centrul istoric şi cultural al oraşului...Piaţa Sfatului (şi încercam să ne dăm seama cam din ce poziţie se filmează festivalul "Cerbul de Aur"). Am vizitat Biserica Neagră...o minunăţie imensă şi impunătoare. Îmi pare rău că nu am nişte fotografii de acolo, dar nu aveam voie să fotografiem. Trebuie să mă mulţumesc cu pliantul pe care l-am cumpărat. Altfel...piaţa în sine este foarte interesantă iar clădirile de pe străduţele din jur amintesc parcă de un orăşel din străinătate...poate de undeva din Austria. Pe trotuar găsiţi terase cochete unde vi se poate servi ceva de mâncat şi o îngheţată delicioasă (vă spun din experienţă - ca George W. Bush la Neptun) că doar este oraş de interes turistic. Apropo de asta...în centrul oraşului găseşti mai mulţi străini decât români. Mergeţi să vedeţi cu ochii voştri ce ţară frumoasă avem!

Băile Tuşnad

Aceasta a fost una din destinaţiile lungii mele vacanţe. Deşi nu am stat aici decât o zi, pot spune că staţiunea este un loc ce merită măcar să îl vizitaţi, dacă nu să staţi chiar câteva zile la o pensiune. Este o staţiune balneară situată în cheile Oltului la 650m. Localitatea este situată în partea sudică a Depresiunii Ciucului, între munţii Harghita şi Bodoc. Este cea mai mică staţiune balneară din ţară, fiind cunoscută până astăzi ca “Mica Elveţie”. Aerul proaspăt de munte care se simte pe timpul verii în special dimineaţa şi seara este unul din motivele pentru care nu ai mai pleca de aici. Cu toate acestea...s-ar putea să nu fie un loc de petrecere a vacanţei pentru cei dependenţi de calculator şi internet, de exemplu. Este însă ideal pentru cei ce caută liniştea, relaxarea, evadarea din cotidian. Pensiuni sunt multe şi frumoase. Sunt şi localnici care aşteaptă cu cheia în mână în centrul localităţii. N-aş spune însă că şi condiţiile lor sunt la fel de bune ca cele din pensiuni (adică asta depinde de fiecare; în fond nu e nevoie decât de un pat şi o baie). Există şi un hotel în Tuşnad (de 3 stele parcă).
Pentru cine stă mai multe zile o idee de petrecere a timpului poate fi vizitarea Lacului Sfânta Ana - singurul lac de orgine vulcanică din România (apa care îl umple se adună doar din ploi!). Este o minunăţie a naturii acest loc; nu vezi în fiecare zi un lac printre brazi ce aduce cu marea în miniatură. Vara se face chiar plajă şi...baie. Altfel...o plimbare prin staţiune sau pe munte vă poate ocupa timpul sau o nouă atracţie turistică...Lacul Ciucaş.

Gata cu vacanta!

M-am intors din vacanta propriu-zisa. Am sa va povestesc o multime de lucruri...poate va dau cateva idei de destinatii pentru viitoarea voastra vacanta. Sper ca maine sa reusesc sa o fac.

Vecinii din Univers

Sunt foarte multe lucruri de povestit despre aceştia. Sunt multe lucruri interesante în cartea amintită. Voi încerca totuşi să mă limitez la câteva idei importante. Totul (aventura pământenilor în lumea extratereştrilor) a început cu incidentul din Roswell, New Mexico (SUA) în 1947 când două nave de provenienţă extraterestră s-au prăbuşit pe Pământ. Au fost anunţate Forţele Aeriene (mai târziu cei care au descoperit navele au regretat acest lucru) care au ascuns totul, bineînţeles. În timpul colectării resturilor navelor şi a echipajului (câte trei fiinţe în fiecare navă - se pare că două încă mai trăiau) zona a fost "sigilată" pentru ca nimeni să nu vadă ce se întâmplă. De remarcat este faptul că cei care au participat la această activitate şi ulterior au povestit evenimentul sau cei care treceau din întâmplare pe acolo şi au aruncat o privire nevinovată (omul e curios - e ceva firesc) au dispărut în mod misterios. După această întâmplare se pare că a avut loc pactul oameni - extratereştri prin acel contract despre care v-am spus acum două zile (tehnologie - studiu pe oameni şi animale). În prezent se presupune că există mai multe baze militare secrete pe care oamenii (americanii) le-ar fi dat extratereştrilor pentru a-şi desfăşura activitatea. Una dintre ele este baza subterană din Dulce, New Mexico. Aici se pare că EI au comanda totală. În carte este citată dezvăluirea unui tânăr care a lucrat acolo o vreme şi a fugit pentru că nu a mai putut suporta presiunea la care era supus. A văzut acolo lucruri îngrozitoare şi a plecat cu documente şi fotografii. La scurt timp însă, familia i-a fost răpită şi ulterior el însuşi a dispărut. Alte regiuni suspecte sunt baza Kirtland (New Mexico), zona Area 51 (Nevada), o baza militară din California, zona National Laboratories din Los Alamos şi altele. Area 51 este cea mai cunoscută şi cea mai controversată. Se pare că aici sunt "garate" mai multe nave extraterestre (pentru studiu) şi se construiesc aparate de zbor cu tehnologia misterioasă a OZN-urilor. Două modele de avioane performante care au beneficiat de această tehnologie în construcţie sunt B2 şi F-115A. Cam asta ar fi, în mare, marele secret la guvernului american, dar problematica OZN nu se sfârşeşte aici. Sunt multe lucruri de spus despre acest subiect şi probabil că va mai curge încă multă cerneală până când adevărul întreg va ieşi la iveală - daca asta se va întâmpla vreodată. Dacă vreţi să aflaţi mai multe puteţi să citiţi şi: http://science.howstuffworks.com/area-511.htm sau http://ro.wikipedia.org/wiki/Zona_51.

Incursiune în nesfârşitul Univers

Mă gândeam să ne distanţăm puţin de lumea noastră şi de minunatele locuri pe care le putem descoperi aici. De ce? Ei bine...cred că ar fi interesant să vorbim câte ceva şi despre ceea ce ne înconjoară...despre ceea ce se află dincolo de atmosfera terestră...şi anume lumea extraterestră. Aş începe prin a mărturisi faptul că, până de curând, dacă m-ar fi întrebat cineva "Crezi că există extratereştri?", aş fi răspuns "Nu ştiu. S-ar putea. Cred că da...adică cei care au făcut studii în legătură cu acest aspect trebuie să se fi bazat pe ceva.". În schimb, acum nu aş mai fi atât de nesigură. Din contră, aş da un răspuns hotărât "Da. Există cu siguranţă.". Şi acum să vedeţi de ce aş răspunde în acest fel. De curând am început să citesc o carte despre acest subiect şi am aflat multe lucruri ciudate, dar în acelaşi timp impresionante...lucruri incredibile, de necrezut. În cea mai mare parte autorul (un cercetător din Germania) vorbeşte despre implicarea americanilor într-un proiect secret...un fel de contract între guvernul SUA şi extratereştrii. De ce ar face ei una ca asta? Se pare că americanii vor să afle misterul tehnologiei uimitoare a "omuleţilor cu ochi mari". Aceştia au fost de acord...dar credeţi că aşa...fără să obţină nimic? Nu...desigur. Ei au vrut să facă studii şi experimente pe oameni şi animale, ceea ce au obţinut. Este un schimb corect, nu? În fine...nu au importanţă opiniile mele. Vreau doar să vă spun de la bun început că este o carte foarte interesantă şi o recomand tuturor ("Imperiul extratereştrilor" - autor Andreas von Retyi), dar...îmi pare rău să o spun...trebuie să aveţi mult curaj pe alocuri pentru a da paginile. De exemplu, într-o vreme, eu am fost nevoită să sistez lectura pentru că începuse să mă obsedeze ideea cu "omuleţii". Totuşi, cu pauze, atunci când simţiţi că frica vă apasă, se poate citi până la capăt. Desigur...trebuie să fie multe cărţi legate de acest subiect. V-am recomandat-o pe aceasta pentru că, după cum v-am spus, pe aceasta am avut-o eu în bibliotecă. Spre ruşinea mea, stătea pe un raft de vreo 7 ani de zile şi abia acum m-am atins de ea. Dar asta este mai puţin important. Rămâne pe mâine să vă povestesc mai în detaliu cam ce spune autorul despre această lume misteriosă...despre IMPERIUL EXTRATERESTRU şi despre unul dintre cele mai mari PROIECTE MONDIALE SECRETE.

Intraţi şi vă delectaţi

http://www.yummyfragrances.eu - produse noi!!!

Încă două festivaluri japoneze

Festivalul din Gion
Festivalul Gion (despre Gion mai putem citi şi în "Memoriile unei gheişe"; o mare parte a acţiunii operei se petrece aici) este unul din trei mari festivaluri japoneze. Evenimentul se petrece anual pe parcursul lunii iulie în oraşul japonez Kyoto, fiind organizat de templul şintoist Yasaka din sectorul Higashiyama. Festivalul are o importanţă majoră pentru locuitorii Kyoto, care cred că sunt protejaţi de către zeităţile templului Yasaka.
Cea mai spectaculoasă parte a festivalului este procesiunea a 32 caruri decorative prin străzile oraşului, începând cu cartierul Shijo în sectorul Shimonogyo. Carurile sunt iluminate de lanterne şi acompaniate de gonguri, flute şi tamburine. O altă procesiune scoate din Yasaka 3 altare portabile, care ar găzdui spiritele zeităţilor, le duce prin zonele de reşedinţă a credincioşilor până la cartierul Shijo.
Spre sfârşitul lunii altarele portabile sunt aduse înapoi în templul Yasaka, unde are loc un ritual, prin care spiritele zeităţilor sunt chemate să urmeze procesiunea şi să se întoarcă în templu. Mai târziu are loc ritualul de purificare, în care altarele portabile sunt "spălate" cu apa din râul Kamo (Kamogawa). Festivalul se încheie pe 31 iulie cu un ritual de purificare în incinta templului, unde toţi vizitatorii pot trece sub o girlandă gigantică împletită care se spune că aduce sănătate.

Sărbătoarea Anului Nou
Japonezii sărbătoresc sfârşitul unui an şi începutul următorului cu mare fast şi pasiune. Perioada sărbătorită se numeşte shogatsu, care într-un sens foarte larg se referă la prima lună a anului. Pe întâi ianuarie familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de sake, care se presupune că asigură o viaţă lungă, pentru a mânca un anume tip de supă cu orez care, după obicei, şterge orice amintire rea care a rămas din anul precedent.
Japonezii îşi decorează uşa de la intrarea în casă cu ramuri de pin şi cu ghirlande de paie, care feresc, în mod simbolic, de intrarea oricărui lucru necurat în casele oamenilor. Se vizitează, de asemenea, temple unde japonezii se roagă pentru a avea noroc în anul ce urmează şi cumpără săgeţi aducătoare de noroc, precum şi casele rudelor şi prietenilor pentru a se felicita reciproc cu ocazia Anului Nou. Azi, mulţi copii japonezi îşi petrec vacanţele absorbiţi de jocurile pe calculator, dar există, de asemenea, mulţi copii care preferă să participe la jocurile tradiţionale specifice Anului Nou. În Japonia, celebrarea Anului Nou este cel mai important eveniment din calendar, toate companiile şi instituţiile guvernamentale oprindu-şi activitatea în primele trei zile ale anului.

Cu ce altceva sa ne mai ocupam timpul

Şi ca să nu vă plictisiţi...nu uitaţi să vizitaţi http://www.yummyfragrances.eu. Găsiţi aici o mulţumime de chestii delicioase: de la parfumuri şi produse de machiaj până la săpunuri şi produse pentru baie.

Memoriile unei gheişe

Cine a citit această carte excepţională sau cel puţin a vizionat filmul făcut după ea, trebuie să fi aflat şi de aici câte ceva despre ceremonia ceaiului. Demult, pâna la cele două războaie mondiale, gheişele erau cele care, în casele de ceai, serveau oaspeţii cu acestă băutură. Mai mult decât atât, ele îi întreţineau pe aceştia fie prin simpla lor prezenţă, fie prin muzică sau dans.
Dar ce este de fapt o ghieşă? În tradiţia japoneză, aceasta este artistă şi entertainer, fiind specializate în artele tradiţionale japoneze: dansul (dacă veţi viziona filmul, veţi vedea ce fel de dans), muzica şi ceremonia ceaiului. Ele se îmbrăcau în chimono, aveau coafuri sofisticate (un fel de coc) şi îşi făceau buzele roşu aprins. Erau foarte cunoscute în secolul XVIII şi XIX. Mai există şi astăzi, dar în număr foarte mic. Cu toate acestea, Japonia nu şi-a pierdut tradiţiile. Pentru mai multe informaţii citiţi aici.
Iar pentru o poveste minunată de viaţă a unei gheişe citiţi neapărat cartea. Pentru persoanele de sex masculin s-ar putea să nu fie atât de interesantă, dar pentru cele de sex feminin cu siguranţă va fi mai mult decât impresionantă. Este vorba despre o fetiţă care, la o vârstă fragedă, este vândută unei okiya. Aici va trebui să îndure multe până să ajungă o ghieşă. Mai întâi, faptul că este despărţită de sora ei mai mare o va face să fugă de la okiya, neputând să înţeleagă că acesta era singurul ei cămin. În fine, nu va reuşi să fugă şi va fi pedepsită, riscând să nu poată ajunge niciodată o gheişa. Chiar dacă, mică fiind, nu îşi doreşte acest lucru, ulterior îşi va da seama că a deveni gheişă este de fapt singura opţiune de urmat pentru viitorul ei. Salvarea va veni de la o gheişă foarte cunoscută şi apreciată care se va oferi să-i devină soră mai mare şi să o înveţe tainele acestei arte minunate. Cu multă străduinţă din partea ambelor, Sayuri (acesta devine numele de gheişă al vetei) va deveni o gheişă dorită. Venirea celui de-al II-lea Război Mondial riscă să alunge din viaţa japonezilor termenul de gheişă, dar nu va fi aşa cu toate că termenul va fi uşor schimbat ca înţeles din cauza femeilor care au profitat atunci de confuzia creată şi au pretins că sunt ghieşe deşi nu aveau studii în arta muzicii, dansului şi ceremonia ceaiului. În cele din urmă Sayuri va fi împlinită întrucât persoana pentru care se străduise atâţia ani de zile să devină gheişă (preşedintele unei companii din Kyoto) îi va deveni danna. Pentru mai mult...vă recomand cu căldură să citiţi cartea. Autorul: Arthur Golden.

Ceremonia japoneză a ceaiului

Chiar şi azi, ceremonia japoneză tradiţională a ceaiului are loc în clădiri anume ridicate în acest scop, care au întotdeauna şi grădini splendide, amenajate cu multă artă. Musafirii îşi arată respectul înăuntru prin îngenunchieri. Gazda şi oaspeţii se aşează pe o rogojină aşternută pe jos.
Ritualul ceremoniei ceaiului este o trăire rafinată care necesită un deosebit simţ estetic, iar atunci când este bine stăpânit ajunge să nu mai fie o simplă petrecere a timpului ci una din căile autocunoaşterii. Arta ceaiului reprezintă cultul frumosului, este o taină a armoniei şi a purităţii, este o artă să ascunzi frumosul ca să fie descoperit, să laşi doar să se bănuie ce nu îndrăzneşti să destăinui. Atmosfera ceremoniei nu este religioasă, este una de căldură sufletească, o căutare a odihnei şi liniştii, o detaşare de cotidian, dar fără ca aceasta să implice o evadare din realitatea imediată. Toate acestea ajută la purificarea sufletului, la atingerea simplităţii, oferă o stare tonică, binefăcătoare. Deşi toate eforturile gazdei sunt îndreptate către delectarea participanţilor, aceasta nu înseamnă că ceremonia servirii ceaiului îi lasă pe aceştia total neimplicaţi.

Pentru buna desfăşurare a ceremoniei ceaiului trebuie îndeplinite o serie de condiţii estetice legate de ustensilele, îmbrăcămintea participanţilor şi încăperea unde se desfăşoară ceremonia. În camera ceaiului trebuie să domnească o curăţenie desăvârşită. Vechimea ustensilelor e o condiţie care trebuie respectată, nimic nu trebuie să pară nou cu excepţia vasului de bambus şi a şerveţelului pentru şters care trebuie să fie de un alb imaculat. Culorile şi forma ustensilelor nu trebuie lăsate la voia întâmplării. Frunzuliţele din care se prepară ceaiul conţin uleiuri eterice, cofeină, tanini, teofilină, care în cantităţi moderate au un efect tonic asupra organismului. Calitatea frunzelor de ceai este evaluată în funcţie de poziţia lor pe tulpină. În ceea ce priveşte ţinuta vestimentară a participanţilor (kimono, de cele mai multe ori) veşmintele trebuie să aibă culori simple şi să fie curate. Mişcările corpului de asemenea trebuie să fie armonioase, strict calculate, liniştite, pline de calm interior. O deosebită importanţă are felul de a saluta, de a se aşeza, de a turna ceaiul în ceşti, felul în care trebuie să se ţină ceaşca, etc. Principiile ceremoniei cer participanţilor să admire doar camera, aranjamentul floral, dar niciodată kimonoul celorlalţi, deoarece ei trebuie să se detaşeze de orice formă de egoism. Putem astfel afirma că atunci când omul tinde să realizeze ceva, când acţionează pentru un anumit scop, există totdeauna mai multe metode, dar metoda cea mai bună este aceea care se dovedeşte a fi şi cea mai armonioasă. Ceremonia în sine are de asemenea rolul de a îndrepta toată atenţia oaspeţilor asupra frumuseţii celor mai simple manifestări ale naturii, cum ar fi lumina, clipocitul apei, dogoarea focului de cărbuni şi de asemenea manifestările forţei creative a universului prin încercarea umană, de exemplu, în confecţionarea de obiecte. Conversaţia în camera în care se serveşte ceaiul se axează pe astfel de lucruri. Oaspeţii nu se vor lansa în discuţii în şoaptă în grupuleţe restrânse, ci îşi vor limita conversaţiile la originile ustensilelor şi lăudarea frumuseţii gesturilor gazdei şi a ceremonialului în sine.

China a fost patria ceremoniei ceaiului iar Japonia a perfecţionat-o şi i-a conferit sobrietatea şi rafinamentul unei arte adevărate. Chanoyu a apărut şi s-a dezvoltat într-o strânsă legătură cu ikebana, nelipsind de la ceremonia ceaiului aranjamentul floral. Există însă mari diferenţe între ceremonia japoneză şi cea chineză.

Cu ce ne ocupăm timpul

Până mâine vă puteţi delecta aici: http://www.yummyfragrances.eu.

Japonia - cultură şi tradiţii

M-am tot gândit eu ce să fie acel ceva frumos despre care să vă povestesc astăzi. Şi cum, atunci când mi-am creat blogul, m-am gandit să scriu aici despre cărţi, filme, locuri misterioase şi tot ceea ce înseamnă ireal sau aminteşte câtuşi de puţin de ireal, aş vrea să vă propun un "studiu" despre tradiţiile japoneze. Am auzit cu toţii cât de diversificată este Japonia. Pe de o parte, se ocupă cu tehnologii înalte şi ne uimeşte cu tot felul de roboţei iar pe de altă parte îşi păstrează tradiţiile şi obiceiurile. Dintre acestea mi-ar plăcea să amintesc ceremonia ceaiului, festivalurile agricole, festivalurile verii, festivalul păpuşilor, festivalul Gion, sărbătoarea Anului Nou.
Existenţa numărului mare de sărbători şi festivaluri din Japoinia se datorează diversitaţii culturale. Unele şi-au păstrat caracterul religios, budist sau shintoist, altele sunt doar sărbători profane. Din punct de vedere climateric, Japonia este o ţară cu patru anotimpuri distincte, iar multe sărbători anuale sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor.
Rămâne pe mâine să vorbim mai multe despre aceste tradiţii.

Prima mea zi de blogger-ita

Bună seara tuturor! Mă simt onorată să fac şi eu, în sfârşit, parte din "clubul" blogger-ilor. Sper sa am parte de o primire cat mai calduroasa. Va urez o noapte plăcută şi răcoroasă (a început să tune) şi promit ca mâine să vă povestesc ceva frumos. Până atunci...vise plăcute şi lăsaţi-vă imaginaţia nocturnă să vă ducă într-o lume diferită de banalul cotidian.